ELABOR'A, elaborez, vb. I. Tranz. 1. A realiza, a da o formă definitivă unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc.; a alcătui¹, a întocmi; p. ext. a redacta. 2. A efectua operaţiile necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obţinerea unor aliaje în stare topită în vederea turnării lor. - Din fr. 'elaborer, lat. elaborare.
Sursă : DEX'98 (50545)  - LauraGellner

ELABOR'A vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. inventa. 4. v. emite.
Sursă : Sinonime (182821)  - siveco

elabor'a vb., ind. prez. 1 sg. elabor'ez, 3 sg. si pl. elabore'ază
Sursă : DOR (242702)  - siveco

A ELABOR//'A ~'ez tranz. 1) (planuri, idei, texte, opere etc.) A face să ia fiinţă si să capete formă definitivă; a alcătui; a întocmi. 2) (legi, decrete) A pune în vigoare în mod oficial; a emite. 3) (aliaje, oţel) A obţine ca urmare a efectuării unor operaţii speciale. /<fr. 'elaborer, lat. elaborare
Sursă : NODEX (333258)  - siveco